Inteligenta sau robotizare? Unde ne indreptam?

0

android„The trouble with the world is that the stupid are cocksure and the intelligent are full of doubt”Bertrand Russell

„If you make people think they’re thinking, they’ll love you; But if you really make them think, they’ll hate you”Don Marquis

„Mundus vult decipi, ergo decipiatur”Petronius (Lumea vrea sa fie pacalita, deci hai s-o pacalim)

Toata lumea vorbeste despre inteligenta: inteligenta verbala, spatiala, emotionala, strategica, sociala si exista o multime de teste care au pretentia ca o pot masura. Totusi, suntem inca departe de o definitie clara, mai ales ca se pare ca sunt multe feluri de inteligenta si deseori confundam competenta tehnica si cultura cu inteligenta.

In plus, de cand au aparut calculatoarele, o serie de activitati care inainte erau considerate „inteligente” au fost preluate de masini si acestea face lucrurile din ce in ce mai confuze: de exemplu, pana acum cativa zeci de ani oricine ar fi fost dispus sa creada ca jocul de sah reprezinta o demonstratie de inteligenta, in timp ce acum o masina – cu o simpla aplicare a unor algoritmi – e in stare sa bata campionul mondial de sah.

La fel se intampla si cu o serie de alte activitati despre care credeam – in naivitatea noastra – ca nicio masina nu ar fi in stare sa le faca.

Pe de alta parte, „simtim” ca aceste masinarii si calculatoarele, in ciuda performantelor, nu sunt decat niste instrumente idioate, lipsite de constiinta si „simtim” ca inteligenta ar fi altceva. Nu intru in dezbaterea asupra definitiei inteligentei, o dezbatere care ne-ar duce prea departe, ci trec la analiza etimologica, cum fac de obicei, cand vreau sa ma lamuresc intr-adevar asupra unui concept.

Termenul de inteligenta vine din latina: „inter ligere” = „a citi printre randuri”. Deoarece ligere/legere” se traduce prin „a lega”, (din radacina „leg”, „a pune impreuna”), „inter ligere” inseamna si „a face conexiuni” (sau „legaturi”).

Asadar, inteligenta este capacitatea de a crea legaturi intre lucrurile care aparent nu au nicio conexiune si de a merge dincolo de ceea ce este evident si de „a citi printre randuri” pentru a descoperi adevarul care se ascunde in spatele anumitor lucruri. Nu este nevoie sa spun ca „a intelege” si „intelept” au exact aceeasi semnificatie.

Nu imi vine in minte o descriere mai buna despre „esenta” omenirii: capacitatea de a cerceta realitatea si de a merge dincolo de aparente pentru a gasi un adevar care nu este evident.

Tineti cont ca toata stiinta nu este decat o lupta permanenta impotriva „evidentei”: de exemplu (puteti gasi singuri un numar infinit de alte exemple), evidenta ne spune ca pamantul sta pe loc si soarele se invarte, dar stiinta ne spune contrariul. Si uneori stiinta se loveste de un lucru elementar – bunul simt: la un moment dat este necesar ca un nebun de legat sa se gandeasca ca exista oameni care traiesc cu capul in jos (in Australia….) si nu e de mirare ca a fost pus pe rug.

Asadar, caracteristica principala a inteligentei – acest lucru care ne deosebeste de lumea animala si care a permis omenirii sa se dezvolte – este acest impuls de a pune in discutie realitatea, de a avea dubii, de a gasi solutii creative, de a produce schimbari, de a ne intreba daca ceea ce vedem este chiar ceea ce este, de a ne intreba daca nu exista o metoda mai buna de a face lucrurile, de a ne intreba „de ce”, „de ce”, „de ce”!

Acest impuls exista in fiecare dintre noi mai mult sau mai putin dezvoltat si cauta orice pretext pentru a gasi calea de a se exprima.

Acum se ridica cateva intrebari importante:

  • Atitudinea aceasta „inteligenta”, adica de a pune intrebari, de a pune in discutie (ceea ce, de fapt, inseamna „a critica”), de a intelege, de a incerca, de a schimba lucrurilor, ce efect are intr-o organizatie?
  • Ce-ar fi daca orice cantaret din orchestra ar fi „inteligent”?
  • Ce-ar fi daca orice soldat ar pune in discutie ordinele „de sus”? Daca s-ar intreba „de ce”?
  • Ce-ar fi daca orice angajat al unei corporatii ar pune in discutie regulamentele si ar incerca solutii „alternative”?
  • Ce-ar fi daca orice cetatean ar pune in discutie legea?

Nu e nevoie de multa analiza pentru a intelege ca toate acestea ar duce la haos si anarhie si, intr-un timp extrem de scurt, la distrugerea „de facto” a organizatiei respective. Consecinta inevitabila a acestui rationament este ca o organizatie este cu atat mai eficienta cu cat elementele ei nu au un comportament inteligent. Orice manifestare de inteligenta provoaca lipsa de eficienta, incurcaturi si pierdere de timp.

Atentie! Complexitatea functiei nu are nicio legatura cu inteligenta, la fel ca in cazul unui calculator. Faptul ca pentru a face fata cerintelor unei pozitii a fost nevoie de ani de zile de studii si pregatire, daca ceea ce se face nu este altceva decat aplicarea unor proceduri puse la punct de altcineva inseamna ca acest comportament NU este inteligent, indiferent de cat de mult timp a fost necesar pentru invatarea procedurilor respective.

Acum ajung la framantari: cand ma gasesc in pozitia de trainer (lucru de care – tocmai din aceasta cauza – incerc sa scap) trebuie sa infrunt o dilema: daca eu incerc sa dezvolt inteligenta in cei care ma asculta si omenirea, creez de fapt niste oameni frustrati care vor provoaca doar probleme in timp ce actioneaza in interiorul unei organizatii.

Daca, in schimb, ii ‘dresez’ sa indeplineasca functia asa cum li se cere, organizatia este foarte multumita, dar de fapt creez niste roboti; poate foarte eficienti si superpregatiti dar – desigur – NU inteligenti si acest aspect ma deranjeaza.

Nu am o concluzie pentru acest articol, dar simt ca de fiecare data cand ofer o „reteta” sau o metoda gata pentru a fi pusa in aplicare, de fapt amortesc inteligenta unui om; daca, in schimb, il pun sa gandeasca, il pun sa-si exerseze puterea creativa, de fapt creez probleme si mai mari.

Inca o data imi exprim ingrijorarea in privinta societatii spre care ne indreptam: poate ne vom trezi cu totii ca niste roboti superpregatiti si hipertehnologici care nu au nevoie sa isi foloseasca in niciun caz inteligenta pentru ca totul a fost deja gandit si pregatit, toti vom aplica aceleasi retete si metode standard si poate societatea va merge perfect.

Si cand ne vom intoarce acasa o sa ascultam manele, o sa ne uitam la meciuri, la telenovele, la programe idioate si, cine stie, poate vom fi toti foarte fericiti.

Daca vreti un exemplu pentru ceea ce cred ca ne asteapta, puteti arunca o privire aici (este un film SF, dar poate va intrebati cat de SF este).

Totusi, nu pot sa imi scot din minte un gand si cu asta ma adresez tuturor celor care imi sunt, oarecum, colegi: ca traineri vorbim zilnic cu zeci, poate sute de oameni. Si oamenii acestia se uita la noi, ne asculta si asteapta un sfat, o vorba, o reteta. Si este foarte usor sa le dam ceea ce vor, sa ii entuziasmam, sa le oferim repertoriul obisnuit de gandire pozitiva, sloganuri motivationale, metode si retete pentru a atinge obiective, a vinde, a influenta, a conduce. Acest lucru ii va face sa se simta bine si noi o sa primim multumiri si aprecieri, cel putin pe moment.

Insa toate acestea nu ii vor ajuta sa dezvolte ceea ce ii face oameni, adica inteligenta, creativitatea, caracterul, capacitatea de a citi printre randuri, de a vedea dincolo de evidenta, de a gasi solutii dincolo de conformism. Si, bineinteles, daca incercam sa dezvoltam partea aceasta, probabil vom primi numai ostilitate si rezistenta.

Fiecare sa isi gaseasca raspunsul pe care-l crede.

Articol realizat de Bruno Medicina – trainer Extreme Training

Share.

Leave A Reply