De ce am ales să vorbim în această toamnă despre evaluarea afacerii, după ce ani de zile nu am auzit decât de terenuri, construcţii, malluri, clădiri de birouri şi altele asemenea? Pentru că nici o economie nu poate să funcţioneze fără evaluarea afacerii.
Aceasta nu este necesară numai la vânzarea cumpărarea unei afaceri, ci şi la:
- majorările de capital, unde pentru că cei care aduc bani sau bunuri trebuie să ştie câte acţiuni/părţi sociale primesc în schimb la firma în care decid să investească;
- fuziuni sau divizări, pentru că cei care sunt implicaţi trebuie să ştie în ce firmă investesc sau cu ce pleacă;
- retragerile din firme;
- administrarea unei firme ca indicator de performanţă.
Chiar şi atunci când deţii malluri şi clădiri de birouri ai nevoie de evaluarea afacerii, pentru că aceste tipuri de proprietăţi nu sunt deţinute de către colecţionari, ci de către investitori care sunt interesaţi în primul rând de afacerile ce se pot dezvolta în aceste proprietăţi. Proprietăţile reprezintă doar un mijloc de realizare a afacerilor.
În România, sunt circa 1700 evaluatori autorizaţi să evalueze afaceri şi active necorporale (mărci, programe de calculator, redevenţe, liste de clienţi), dar există zone în care din neştiinţă sau nu, sunt solicitaţi, spre exemplu, consultanţi fiscali/auditori să evalueze afaceri sau contabili/experţi contabili cum se întâmplă la unele instanţe. Nu este suficient să faci un curs de contabilitate pentru a deveni expert contabil, nu este suficient să faci un curs de drept pentru a deveni avocat şi chiar dacă sunt profesii înrudite nu este suficient să faci un curs de evaluare în facultate pentru a deveni evaluator autorizat şi a avea drept să profesezi în ţara noastră.
Cum se evaluează o afacere?
Principiile de evaluare ale unei afaceri sunt aceleaşi ca la toate bunurile. Există mai multe abordări/metode a căror aplicabilitate diferă, în principal, în funcţie de stadiul dezvoltării afacerii. Cea mai utilizată metodă ţine cont de fluxurile de venituri viitoare, de capacitatea afacerii de a genera profituri. Această abordare se bazează, în primul rând, pe principiul anticipării, care afirmă că valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmează a fi generate de proprietatea deţinută.
Atunci când sunt disponibile mai multe tranzacţii cu întreprinderi/afaceri similare şi relevante, abordarea prin piaţă este cea mai bună abordare pentru a realiza o estimare credibilă a valorii de piaţă. În abordarea prin piaţă, evaluatorul este pus în situaţia de a aprecia gradul de similitudine între întreprinderea evaluată şi tranzacţiile comparabile, dar şi diferenţele între acestea.
În mod uzual, evaluatorul utilizează ca surse de informaţii:
- pieţele financiare de valori mobiliare, unde se tranzacţionează participaţii; spre exemplu BVB
- piaţa pe care sunt cumpărate şi vândute întreprinderi în ansamblul lor;
- tranzacţiile anterioare ale proprietăţii subiect al evaluării.
Un element critic în aplicarea acestei abordări este asigurarea unei baze rezonabile de comparaţie şi stabilirea unor parametrii de echivalenţă (de exemplu, multiplicatorul preţ/ cifra de afaceri sau preţ/ profit net), care să asigure (inclusiv prin aplicarea unor ajustări) convertirea unor date comparabile, în valoarea întreprinderii supusă evaluării.
Sursa: Ziarul Financiar
