Rolul economiei sociale in ocuparea fortei de munca

0

Curs inspector resurse umane revisalIn ultimii ani, dezbaterile academice si de politici publice privind economia sociala au cunoscut o revigorare fara precedent, punctul central al acestora fiind intensitatea si modul prin care organizatiile de economie sociala contribuie la crearea de locuri de munca si in general la ocuparea fortei de munca.
Literatura de specialitate evidentiaza rolul complex al economiei sociale in ceea ce priveste ocuparea fortei de munca.

In primul rand, economia sociala contribuie direct la crearea de noi locuri de munca in cadrul propriilor organizatii: asociatii, cooperative si mai recent intreprinderi sociale/ de insertie.

In cazul intreprinderilor sociale de insertie ocuparea fortei de munca reprezinta finalitatea ultima, ratiunea de a fi a acestor organizatii; in Romania, nou infiintatele structuri de economie sociala prin proiectele finantate prin intermediul Fondului Social European, implementat in Romania prin POSDRU 2007-2013, sau unitatile protejate ale asociatiilor au drept scop principal crearea de locuri de munca temporare sau permnente persoanelor ce intampina dificultati severe de integrare pe piata muncii.

Contributia indirecta a economiei sociale la crearea de noi locuri de munca este evident mai greu de cuantificat, dar ramane la fel de importanta.

Economia sociala nu creeaza doar locuri de munca salarizate, ci are un rol mult mai larg in cresterea ocuparii fortei de munca.

De exemplu, prin activitatile cooperativelor sau asociatiilor de producatori si/sau consumatori, se organizeaza si se mentin activitatile lucratorilor independenti, agricultori sau mici mestesugari traditionali.

Organizatiile economiei sociale contribuie indirect la cresterea ocuparii fortei de munca prin imbunatatirea sanselor de angajare a lucratorilor necalificati sau a celor defavorizati, cu capacitate de munca scazuta.

Furnizorii de formare profesionala si servicii de ocupare si mediere a locurilor de munca au un rol foarte important in implementarea masurilor active de ocupare din cadrul politicilor de ocupare sau de incluziune sociala.

Totodata, organizatiile economiei sociale devin din ce in ce mai active pe piata incipienta a serviciilor sociale; aceste servicii, precum centrele de zi pentru copii din comunitatile defavorizate contribuie indirect la imbunatatirea sanselor de angajare ale femeilor, care astfel pot sa aloce un timp mai mare cautarii unui loc de munca sau practicarii unei profesii; prin urmare, furnizarea de servicii sociale poate contribui indirect la imbunatatirea ratei de ocupare a lucratorilor defavorizati.

Nu in ultimul rand, trebuie remarcat ca in unele tari, serviciile oferite de economia sociala au fost preluate de catre sectorul privat sau public, ceea ce denota un alt tip de contributie indirecta a economiei sociale la crearea de locuri de munca.

Atat la origine, cat si in prezent, economia sociala joaca un rol foarte important in organizarea si implicit mentinerea activitatilor economice ale lucratorilor independenti.

Formele incipiente ale economiei sociale apar in prima jumatate a secolului XIX ca „reactie de aparare a lucratorilor independenti in fata incertitudinilor muncii salariate” ce a insotit primele faze ale revolutiei industriale; mai intai in agricultura, apoi in comert, transport, dar si in domeniul artistic sau al profesiunilor liberale, cooperativele de productie/munca (working cooperatives) au constituit forme colective de organizare si eficientizare a activitatilor independente ce adunau laolalta lucratori dintr-o anumita profesie.

In cazul cooperatiei, crearea de locuri de munca si ocuparea fortei de munca in general (posibilitatea de a-si desfasura propriile activitati) trebuie inteleasa ca un tip de serviciu colectiv oferit de cooperativa membrilor sai; in acest sens ocuparea in cadrul economiei sociale are o dimensiune mai larga si nu trebuie restransa doar la dimensiunea muncii salariate (cooperatia creeaza locuri de munca salariate pentru membri sau non membri, dar si posibilitatea ca acestia sa-si desfasoare activitatea si sa aiba o sursa de venit stabila).

In cazul diferitelor forme ale cooperativelor de consum (cooperarea intre consumatori de bunuri la preturi accesibile, accesarea colectiva a utilitatilor, servicii colective de asigurari, economisire si creditare, etc), economia sociala are un rol indirect in cresterea ocuparii, crearea de locuri de munca fiind doar un mijloc necesar indeplinirii scopului principal, furnizarea de servicii colective membrilor.
In ambele cazuri organizatiile economiei sociale aduc o contributie insemnata la crearea de locuri de munca si la cresterea ratei de ocupare in general.

Aceste organizatii activeaza in diverse domenii: mestesuguri traditionale, activitati culturale, mici comercianti (bacaniile pe cale de disparitie), agricultura (asociatiile de sprijin ale agriculturii traditionale ce reunesc laolalta grupuri de producatori si consumatori) sau in alte domenii ce presupun un grad relativ ridicat de independenta fata de intreprinderile economiei de piata (farmacisti, medici de familie, servicii de taximetrie, etc).

Desi functioneaza in contexte diferite, economia sociala furnizeaza mecanisme si principii alternative de organizare grupurilor de producatori si consumatori care nu au acces la sau care doresc sa-si pastreze autonomia fata de formele de organizare si productie de tip capitalist.

Daca in intreprinderile economiei de piata, finalitatea ultima o reprezinta maximizarea profiturilor, iar crearea de locuri de munca este un mijloc in realizarea acestui obiectiv, in cadrul formelor colective de economie sociala, adesea, finalitatea vizeaza mentinerea unor activitati independente (ocuparea lucratorilor independenti) sau crearea de locuri de munca per se (intreprinderile de ocupare) si in subsidiar realizarea de profit.

In ultimii ani, un rol important in resurgenta formelor colective de auto-ocupare (cooperative de munca, intreprinderi sociale) l-au avut politicile publice active de ocupare, dezvoltare locala sau incluziune sociala, modelele explicative ale economiei sociale fiind demarcate din ce in ce mai des prin referire la cadrele acestor politici.

Primele initiative de dezvoltare locala (initiative locale de crearea de locuri de munca) au fost concepute ca actiuni concertate prin intermediul carora s-a incercat rezolvarea locala a problemelor sociale din comunitatile defavorizate; justificarea acestor initiative consta in faptul ca problemele cu care se confruntau comunitatile locale erau rareori incluse in agenda autoritatilor centrale sau erau intampinate ineficient de catre acestea.

In acest context, organizatiile economiei sociale au inceput sa fie privite ca instrumente viabile pentru revitalizarea economiilor locale aflate in dificultate datorita capacitatii acestora de a activa procesele de dezvoltare endogene, „de jos in sus”, din si pentru comunitate.

Modelele de interventie vizau in principal identificarea nevoilor locale ce nu puteau fi satisfacute de politicile publice centrale sau de catre sectorul de afaceri datorita potentialului de profitabilitate redus si convertirea acestora in activitati economice care, desi desfasurate la scara redusa, locala, formau prin inter-relationare mini-sisteme economice de schimb („local exchange and trading systems”) care generau locuri de munca, puneau in circulatie venituri si resurse locale, altfel neutilizate, in cele din urma ducand la dezvoltarea respectivei comunitati defavorizate.

Astfel de initiative au avut drept tinta comunitatile cele mai sarace, cu putere de cumparare redusa din ariile rurale „fara viitor” sau din cele urbane, adesea monoindustriale, cu rate ridicate ale somajului sau a altor forme de excludere sociala.

Astazi, initiativele de dezvoltare locala sunt legate indisolubil de economia sociala; ambele concepte presupun strategii pe termen lung de auto/intr-ajutorare economica, scopuri si responsabilitati multiple (economice, sociale, de mediu), sinergie intre multiplele obiective, relatii de incredere si parteneriate de durata intre diversi actori locali (stakeholders).

Este important de subliniat ca rolul din ce in ce mai mare acordat economiei sociale, in general si  in cadrul politicilor de dezvoltare, elaborate la nivel local deriva din acceptarea faptului ca, atat mecanismele de piata, cat si politicile publice centralizate nu au drept prioritate sau nu au capacitatea de a furniza servicii si bunuri catre grupurile cele mai sarace, cu putere de cumparare redusa.

Pe de alta parte, puterea redusa de cumparare a celor mai dezavantajate grupuri sociale din cadrul comunitatilor defavorizate se datoreaza faptului ca acestea isi gasesc cu dificultate un loc de munca pe piata libera a muncii; mecanismele de functionare eficienta ale pietei muncii exclud grupuri si persoane cu capacitate redusa de munca datorita unui complex de factori biologici, culturali, economici si educationali (persoane cu dizabilitati, tineri absolventi, lucratori in varsta de peste 50 ani, etc), care se traduc in fapt intr-o productivitate scazuta a muncii.

Astazi, in majoritatea statelor comunitare (inclusiv in Romania), economiei sociale i se atribuie un rol predominat in corectarea acestor dezechilibre ale pietei muncii, datorita contributiei acesteia la cresterea ratei de ocupare a lucratorilor defavorizati si implicit la internalizarea efectelor externe si a costurilor sociale ale somajului si excluderii sociale.

Functia de integrare a lucratorilor defavorizati este poate cea mai importanta caracteristica de actiune si inovatie a economiei sociale din ultimii 30 ani; alaturi de locurile de munca temporare in vederea integrarii ulterioare pe piata muncii sau permanente, generate in cadrul intreprinderilor sociale de insertie, aceasta a contibuit indirect la crearea de noi locuri de munca in domeniul serviciilor sociale sau in domeniul serviciilor de ocupare si al formarii profesionale.

Acest articol are drept principala sursa de referinta studiul „Economia Sociala si ocuparea fortei de munca”, FDSC, 2013

Articolul a fost realizat de Euzone Consultancy Network, partner in proiectele CRESC – Capabil de reusita prin economia sociala ID 143827 si ID144086.

Share.

Leave A Reply