Unii ii numesc fanatici, altii ambasadori de brand. Cati dintre voi nu ati ajuns insa in aceeasi postura – „Sa va indragostiti de un brand atat de tare incat sa incercati sa-i convingeti si pe altii de virtutile acestuia”? Bineinteles, modul de reactionare este diferit de la o persoana la alta si poate imbraca forme vizibil pozitive, neutre, sau, de ce nu, puternic negative.
Aparent totul tine de pareri personale, de gusturi, de convingerea ca beneficiile unui produs sau serviciu intalnesc cel mai bine nevoile consumatorilor. Am ajuns sa avem tot mai putina incredere in campanii de promovare si ascultam tot mai mult de prieteni, apropiati sau de oameni care ne insufla incredere.
Totul tine insa de fiecare companie in parte, de modul in care a reusit sa-si transforme clientii in sustinatori, sa-i fidelizeze si sa-i faca ambasadori ai valoriilor transmise de catre produsele sau serviciile lor. Totul e marketing. S-a ajuns chiar, bazandu-se pe puterea crescuta a recomandarilor, ca unele companii sa plateasca „sustinatori” pentru a le promova produsele/serviciile in situatii informale.
Ex.: doi oameni aparent prieteni vorbesc la o bere, intr-un bar aglomerat, de serviciile mai bune oferite intr-o alta locatie, sau doua prietene la coafor vorbind mai tare si sustinand o anumita vopsea de par in defavoarea alteia.
Unii „fanatici” au chiar si cluburile lor, produsele trecand de la nivelul de simple solutii pentru anumite nevoi la elemente definitorii pentru o anumita cultura (Harley Davidson fiind, poate, unul din cele mai elocvente exemple).
Se vorbeste tot mai mult de miscarile sociale ce favorizeaza dezvoltarea unor produse in detrimentul altora, de modul in care nevoia de comunicare a dus la dezvoltarea internetului de exemplu. Eu le vad in sens invers. Realizarea unui produs poate genera nevoi noi sau trezi nevoi latente, poate duce printr-o campanie de marketing bine tintita la transformarea clientilor in sustinatori, in ambasadori ai unui anumit comportament de cumparare.
Masinile au fost o lunga perioada privite cu suspiciune, existand suficiente reactii ce acum ni se par hilare (se sugera de exemplu ca soferii masinilor sa lanseze artificii atunci cand se apropiau de o caruta, pentru a-si face cunoascuta prezenta, sau expresia cel mai des intalnita atunci cand se discuta de masini era „get a horse!”) Dar totul se schimba.
Si cel care a inteles cel mai bine modul in care nevoia unui transport rapid putea fi satisfacuta a fost Henry Ford. El a automatizat liniile de productie si a reusit sa faca un produs ce din punct de vedere al preturilor s-a putut adresa maselor largi de consumatori. A facut, cu alte cuvinte, ca un produs privit circumspect sa fie indragit si sustinut de o mare masa de consumatori.
Produsele romanesti. Cate dintre ele au ajuns oare sa aiba propriii sustinatori? Probabil putine si asta deoarece o lunga perioada de timp am fost obisnuiti cu ideea „tot ce se produce se consumaa€ fara sa cautam valente ascunse ale acestor produse.
Chiar daca manifestam poate preferinte pentru anumite produse locale se prea poate sa ramanem neutri, sa nu ne transformam in sustinatori extremi ai acestora. Eu unul nu am auzit de cluburi ai „mancatorilor de Salam de Sibiu”, sau ai „bautorilor de Apa Minerala Borsec”.
Multe companii se asteapta ca astfel de reactii sa vina independent din partea consumatorilor. Gresit, multe asa zise cluburi ajung sa fie sustinute de diverse companii. Suntem mai deschisi la a intra intr-un club, fie el si informal, ai detinatorilor de „Applea€ sau ai soferilor de „BMW”.
De ce suntem mai predispusi la a sustine marci „occidentalea€ in defavoarea celor romanesti? Poate pentru ca „made in Romania” nu e inca o garantie a calitatii. Sau poate doar pentru ca sistemele de „Customer Relationship Management” abia acum sunt simtite utile si la noi. Abia acum, descoperim necesitatea de a avea clienti fideli, fanatici care sa ne apere produsele noastre.
Sursa: Finantare.ro
