Alina Vandenberghe a plecat din România în SUA acum 13 ani, înarmată cu o diplomă universitară românească și cu dorința de a lucra în domeniul aplicațiilor de mobile, care abia începeau să apară. Pornind de jos, de la nivelul de intern la Thomson Reuters, primea un an mai târziu șansa incredibilă de a lucra la o aplicație de știri pentru un produs secret al Apple.
Atât de secret, încât prototipul era legat de o masă într-o cameră din subsolul clădirii Thomson Reuters, iar Alina și un dezvoltator iOS au trebuit să semneze un NDA („non disclosure agreement”, contract de confidențialitate, n. red.), ținând ascuns proiectul inclusiv față de propriul ei manager direct. Alina urma să dezvolte partea de experiență a utilizatorului, cu feedback primit de la Steve Jobs însuși.
După câteva luni de dezvoltare, în aprilie 2010 aplicația Alinei era arătată și lăudată în fața lumii de CEO-ul Apple odată cu lansarea acelui nou produs: primul iPad. Elementul cheie care i-a plăcut lui Jobs? Simplitatea în folosire. Adică exact experiența utilizatorului.
Din acel moment, cariera ei a luat-o rapid în sus, în doar șase ani ajungând Senior Vice President, o poziție de vis pentru oricine. Nu neapărat și pentru Alina, care a luat decizia, în 2016, să plece pe cont propriu și să devină antreprenor.
Azi, Alina conduce Chili Piper, o companie de peste 140 de angajați care a atras finanțări în valoare de 54 de milioane de dolari, inclusiv din partea Gradient Ventures, fondul Google pentru inteligență artificială.
Pentru că va participa la Techsylvania 2021, cu care PressOne e partener media, am stat de vorbă cu Alina despre drumul ei până aici, într-un moment cheie al companiei sale. Chili Piper este pe cale să devină un unicorn, o companie evaluată la mai mult de un miliard de dolari. Apoi, cum spun americanii, cerul e limita.
Ai pornit din România acum 13 ani. Ce anume din ce ai învățat în România te-a ajutat să ai succes la început de carieră într-un context cu totul nou, în SUA?
Modul în care profesorii îi încurajează pe copii să învețe în România e foarte diferit de ce se întâmplă în SUA. Americanii se concentrează foarte mult pe încrederea în sine. Aici, copiii sunt învățați că pot face orice. Se pune accentul mult și pe gândirea aspirațională.
În schimb, în România se consideră că doar prin muncă grea poți să reușești, iar accentul cade pe o etică riguroasă a muncii. Așa că am învățat să muncesc din greu pentru a-mi urmări obiectivele. Chiar și acum mă simt vinovată când mă duc să-mi fac manichiura, de exemplu, pentru că am impresia că e o distragere de la munca grea și continuă pe care am fost învățată că trebuie să o fac.
Și ce anume din experiența ta din România (mentalitate, cultură etc.) ți-a fost mai degrabă un balast de care a trebuit să scapi?
Aș vrea ca sistemul de educație din România să-i ajute pe copii să învețe mai mult încrederea în sine. Am avut niște profesori realmente duri în copilărie. Unii chiar erau violenți – atât verbal, cât și fizic.
De exemplu, profesorul meu de matematică mi-a spus că ar fi bine să nu mă mai machiez pentru că nu poți fi frumoasă și deșteaptă în același timp. Încrederea mea în sine a fost subminată atunci, iar asta e o parte din mine la care sunt nevoită să lucrez constant.
Ai reușit să urci foarte rapid în carieră, în doar opt ani – dar cum te-a afectat (în bine și în rău) acest lucru, atât profesional, cât și în viața personală?
Un lucru pe care l-am învățat din experiența mea corporatistă este că nu poți face lucruri mărețe de una singură. Trebuie să te înconjori cu oameni care sunt mai deștepți ca tine și de la care ai ce învăța.
Pe partea mai puțin pozitivă, viața mea de corporatistă m-a transformat într-o workaholică, o dependentă de muncă. Încă mai lucrez la acceptarea faptului că trebuie să-mi iau din când în când o pauză, iar beneficiile pe care odihna mi le oferă mă ajută, de fapt, să-mi mențin capacitatea de a face o muncă de calitate.
Ce anume te-a făcut să faci saltul de la o carieră corporatistă la cea de antreprenor? Și când ai sfătui pe cei care visează să facă acest pas să treacă la acțiune?
Sunt genul de persoană care se bucură de procesul de creație mai mult decât doar să vorbească despre creație. În corporațiile mari, ca să faci orice trebuie să „vorbești” foarte mult ca să treci de birocrație înainte să reușești să faci efectiv ceva. Acum sunt liberă să fac lucrurile mult mai repede.
Alina Vandenberghe, Chili Piper
Alina Vandenberghe, Chili Piper: românca lăudată de Steve Jobs, acum pe calea primului miliard
Alina Vandenberghe a plecat din România în SUA acum 13 ani, înarmată cu o diplomă universitară românească și cu dorința de a lucra în domeniul aplicațiilor de mobile, care abia începeau să apară. Pornind de jos, de la nivelul de intern la Thomson Reuters, primea un an mai târziu șansa incredibilă de a lucra la o aplicație de știri pentru un produs secret al Apple.
Atât de secret, încât prototipul era legat de o masă într-o cameră din subsolul clădirii Thomson Reuters, iar Alina și un dezvoltator iOS au trebuit să semneze un NDA („non disclosure agreement”, contract de confidențialitate, n. red.), ținând ascuns proiectul inclusiv față de propriul ei manager direct. Alina urma să dezvolte partea de experiență a utilizatorului, cu feedback primit de la Steve Jobs însuși.
După câteva luni de dezvoltare, în aprilie 2010 aplicația Alinei era arătată și lăudată în fața lumii de CEO-ul Apple odată cu lansarea acelui nou produs: primul iPad. Elementul cheie care i-a plăcut lui Jobs? Simplitatea în folosire. Adică exact experiența utilizatorului.
Din acel moment, cariera ei a luat-o rapid în sus, în doar șase ani ajungând Senior Vice President, o poziție de vis pentru oricine. Nu neapărat și pentru Alina, care a luat decizia, în 2016, să plece pe cont propriu și să devină antreprenor.
Azi, Alina conduce Chili Piper, o companie de peste 140 de angajați care a atras finanțări în valoare de 54 de milioane de dolari, inclusiv din partea Gradient Ventures, fondul Google pentru inteligență artificială.
Pentru că va participa la Techsylvania 2021, cu care PressOne e partener media, am stat de vorbă cu Alina despre drumul ei până aici, într-un moment cheie al companiei sale. Chili Piper este pe cale să devină un unicorn, o companie evaluată la mai mult de un miliard de dolari. Apoi, cum spun americanii, cerul e limita.
Ai pornit din România acum 13 ani. Ce anume din ce ai învățat în România te-a ajutat să ai succes la început de carieră într-un context cu totul nou, în SUA?
Modul în care profesorii îi încurajează pe copii să învețe în România e foarte diferit de ce se întâmplă în SUA. Americanii se concentrează foarte mult pe încrederea în sine. Aici, copiii sunt învățați că pot face orice. Se pune accentul mult și pe gândirea aspirațională.
În schimb, în România se consideră că doar prin muncă grea poți să reușești, iar accentul cade pe o etică riguroasă a muncii. Așa că am învățat să muncesc din greu pentru a-mi urmări obiectivele. Chiar și acum mă simt vinovată când mă duc să-mi fac manichiura, de exemplu, pentru că am impresia că e o distragere de la munca grea și continuă pe care am fost învățată că trebuie să o fac.
Și ce anume din experiența ta din România (mentalitate, cultură etc.) ți-a fost mai degrabă un balast de care a trebuit să scapi?
Aș vrea ca sistemul de educație din România să-i ajute pe copii să învețe mai mult încrederea în sine. Am avut niște profesori realmente duri în copilărie. Unii chiar erau violenți – atât verbal, cât și fizic.
De exemplu, profesorul meu de matematică mi-a spus că ar fi bine să nu mă mai machiez pentru că nu poți fi frumoasă și deșteaptă în același timp. Încrederea mea în sine a fost subminată atunci, iar asta e o parte din mine la care sunt nevoită să lucrez constant.
Ai reușit să urci foarte rapid în carieră, în doar opt ani – dar cum te-a afectat (în bine și în rău) acest lucru, atât profesional, cât și în viața personală?
Un lucru pe care l-am învățat din experiența mea corporatistă este că nu poți face lucruri mărețe de una singură. Trebuie să te înconjori cu oameni care sunt mai deștepți ca tine și de la care ai ce învăța.
Pe partea mai puțin pozitivă, viața mea de corporatistă m-a transformat într-o workaholică, o dependentă de muncă. Încă mai lucrez la acceptarea faptului că trebuie să-mi iau din când în când o pauză, iar beneficiile pe care odihna mi le oferă mă ajută, de fapt, să-mi mențin capacitatea de a face o muncă de calitate.
Ce anume te-a făcut să faci saltul de la o carieră corporatistă la cea de antreprenor? Și când ai sfătui pe cei care visează să facă acest pas să treacă la acțiune?
Sunt genul de persoană care se bucură de procesul de creație mai mult decât doar să vorbească despre creație. În corporațiile mari, ca să faci orice trebuie să „vorbești” foarte mult ca să treci de birocrație înainte să reușești să faci efectiv ceva. Acum sunt liberă să fac lucrurile mult mai repede.Revista Pressei
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.Sunt curios
Cariera de antreprenor nu e pentru cei slabi de inimă – înainte să o apuci pe această cale trebuie să fii sigur că ești OK să-ți asumi acest risc, știind că ai putea da greș și să ajungi pe străzi, fără un venit.
Care a fost cel mai greu lucru cu care te-ai confruntat în primii doi ani după ce ați lansat Chili Piper? Ce te-a ajutat cel mai mult să treci peste obstacol?
Știam cum să construiesc un produs software, dar nu știam nimic despre ce înseamnă să construiești o afacere. Am avut nevoie de o mulțime de aptitudini pe care pur și simplu nu le aveam. Nu e suficient să înveți din cărți.
Așa că a trebuit să accept că nu pot ști totul și că trebuie să am încredere în alții care știu să-mi arate ce trebuie făcut.
Ce face, concret, Chili Piper și de ce crezi că ați avut succesul fantastic de până acum?
Multe afaceri au un formular pe site-ul lor care le permite să se conecteze cu potențialii clienți. După ce un astfel de potențial client completează acest formular, ei văd un mesaj care spune, de obicei, „Mulțumim, cineva vă va contacta în curând”.
Companiile fac asta pentru că vor să se asigure că potențialul client va cumpăra de la ei și că acesta se va putea conecta cu persoana potrivită din companie. Ei bine, imaginează-ți cum este acest proces pentru corporațiile care au mii de reprezentanți de vânzări – durează până să se decidă la cine ajunge mesajul. Așa că potențialul client e nevoit să aștepte uneori chiar câteva zile până să primească un răspuns, iar între timp cumpără de la un competitor!
Chili Piper face ceva smart – automatizează procesul, astfel încât clienții potențiali pot vorbi cu o persoană reală din compania respectivă aproape imediat, în timp real. Folosim tot felul de integrări și de reguli ca să ne asigurăm că potențialul client este calificat și că va vorbi cu persoana potrivită.
Sună destul de simplu, dar sub capotă e o mașinărie complicată – am petrecut ani buni de zile reglând-o. Toate companiile care au cumpărat soluția noastră și-au crescut veniturile cu un procent substanțial, așa că ne-au rămas loiale.
Să crești de la un mic start-up la o corporație cu zeci, apoi sute de angajați, cere o schimbare de abordare, de paradigmă. Simți că ești în acel moment? Dacă da, care e cel mai important lucru pe care simți că trebuie să-l schimbi tu, ca antreprenor?
Zilele astea, de fiecare dată când fac ceva, mă întreb: „pot delega asta în mod responsabil altcuiva?” Pentru că am învățat să deleg de fiecare dată încă ceva, câștig câteva minute în fiecare zi. Minute care-mi permit să fac un pas în spate și să mă uit la imaginea de ansamblu.
Curând, va trebui să învăț cum să pregătesc compania pentru listarea la bursă și voi putea face asta doar dacă învăț cum să-mi folosesc mai bine ziua de muncă.
Citeste articolul integral aici