Anii 50 marcheaza inceputul erei moderne in management de proiect. Inainte de 1950, in SUA, proiectele erau manageriate pe solutii gasite ad-hoc, utilizand de regula diagrama Gantt, precum si instrumente si tehnici informale. In acea perioada au fost dezvoltate doua modele de programare a proiectelor „Tehnica de evaluare si revizuire de program” (Program Evaluation and Review Technique PERT), dezvoltata ca parte a programului SUA Polaris pentru rachete submarine (in parteneriat cu Lockheed Corporation) si metoda „Critical Path Method” (CPM) dezvoltata de DuPont Corporation si Remington Rand Corporation pentru managementul proiectelor de intretinere a fabricilor. Aceste tehnici matematice au fost preluate rapid de o serie intreaga de companii private.
In 1969 apare Institutul de Management de Proiect – Project Management Institute (PMI) care are ca scop deservirea intereselor proiectelor industriale. Premiza de la care porneste PMI este ca instrumentele si tehnicile de management de proiect sunt comune unei mari diversitati de proiecte, pornind de la industria software pana la cea de constructii.
In 1981 PMI autorizeaza dezvoltarea a ceea ce a devenit Ghidul esentialului de cunostinte pentru management de proiect The Guide to the Project Management Body of Knowledge; continand standarde si linii directoare de o larga utilizare in practica.