Articol preluat din revista Business Adviser
Fara a sta mult pe ganduri, ne dam seama ca intreaga noastra existenta este un continuu proces decizional. Mai greu sau mai usor, oricare dintre noi face alegeri. Dificultatea creste progresiv cu gradul de complexitate al informatiilor prelucrate, dar si cu amploarea implicatiilor pe care le presupune fiecare decizie.
Mai mult, suntem constransi de mediul in care actionam, mediu extrem de dinamic si instabil.
Daca ne referim doar la mediul organizational, deciziile managerilor, in afara specificitatii data de caracteristicile proprii fiecarei organizatii, prezinta insa elemente comune si presupun parcurgerea catorva pasi elementari.
O prima clasificare prezinta doua tipuri de decizii: decizii programate si decizii neprogramate.
Deciziile programate sunt acele decizii repetitive si de rutina. Frecventa ridicata a aparitiei unei anumite situatii, determina managerul sa isi creeze reguli, proceduri prin care sa rezolve acea situatie, in baza principiilor economiei de timp, a simplificarii procesului decizional si, implicit, a eficientizarii activitatii organizationale.
Se permite astfel organizatiilor sa isi coordoneze si controleze activitatea. Deciziile programate sunt cel mai usor de luat, datorita faptului ca managerii au la dispozitie o serie de reguli, proceduri si politici, aplicabile doar in anumite conditii, dar acest lucru nu inseamna ca sunt neaparat si simple sau mai putin importante pentru organizatie.
Deciziile neprogramate sunt deciziile luate in conditii nestabilite sau in situatii unice, pentru care nu exista proceduri prestabilite, fie datorita faptului ca nu au mai fost intalnite, fie pentru ca sunt foarte importante si complexe.
Managerii iau decizii intr-un mare numar de situatii; tipul deciziilor variaza in functie de nivelul pe care il ocupa managerul in cadrul organizatiei, precum si de natura postului pe care il detine. Pe masura ce un manager urca in ierarhia organizationala, devine tot mai importanta capacitatea lui de a lua decizii neprogramate, iar timpul alocat luarii acestor decizii creste in detrimentul timpului alocat luarii deciziilor programate, care revin nivelelor manageriale inferioare.
Unul dintre factorii care influenteaza managerii in procesul de luare a deciziilor il reprezinta gradul de incertitudine al rezultatelor fiecarei alternative decizionale formulate. in cadrul organizatiilor, managerii iau decizii in conditii de certitudine, risc sau incertitudine.
Deciziile in conditii de certitudine sunt adoptate indeosebi atunci cand managerii stiu cu siguranta care sunt alternativele si rezultatele asociate fiecarei alternative. in organizatii, insa, se intalnesc putine situatii in care se pot lua decizii in astfel de conditii, datorita complexitatii si dinamicii sociale. Gradul in care un manager are incredere intr-o anumita decizie depinde de gradul de certitudine in care este luata decizia respectiva. Cu alte cuvinte, cu cat este mai sigur un manager de rezultatele unei decizii, cu atat va avea mai multa incredere luand acea decizie.
Deciziile in conditii de risc sunt acele decizii luate pe baza unor informatii incomplete. Totusi, desi informatiile sunt incomplete, managerii au posibilitatea sa calculeze probabilitatile de producere a unor evenimente, precum si ale rezultatelor si costurilor acestora, selectand apoi alternativa potrivita. Probabilitatile pot fi determinate in mod obiectiv – din date istorice – sau in mod subiectiv, pe baza experientei trecute sau a intuitiei.
Deciziile in conditii de incertitudine se adopta in situatiile in care informatii sunt insuficiente sau chiar lipsesc, determinarea obiectiva a probabilitatilor cu privire la eventualele rezultate devenind astfel dificila. Aceasta situatie pare sa fie cea mai des intalnita de manageri, motiv pentru care baza luarii deciziei o reprezinta intuitia acestora. increderea in reusita deciziei luate in astfel de situatii este mai mica, datorita absentei datelor istorice.
Recunoasterea contextelor de actiune si a deciziilor potrivite acestora ne poate ajuta in delegarea autoritatii decizionale si, mai ales, in inlaturarea motivelor esuarii deciziilor:
1. Decizia in sine poate genera probleme temporare sau cu caracter permanent, in functie de natura masurilor intreprinse.
2. Intuitia este un factor ce tine strict de personalitatea si experienta noastra ca manageri: unii dintre noi avem tendinta de a nu lua in considerare decat aspectele care se potrivesc perceptiei noastre, unii putem vedea in obstacolele care apar un esec personal sau, din contra, vom continua sa investim timp si resurse, datorita increderii pe care o avem in intuitia proprie.
3. Presiunile sociale ne determina sa continuam sa aplicam o anumita decizie nu doar pentru ca refuzam sa admitem un esec, ci si datorita faptului ca nu dorim ca altii sa vada ca am esuat.
4. Inertia organizationala pe care o implica procedurile existente si dificultatile in incercarea de a schimba o decizie strategica pare sa fie cel mai simplu factor care sta in calea renuntarii la un anumit demers. Printre altele, eficienta consta si in capacitatea de a renunta la deciziile gresite sau la activitatile care decurg din acestea.
Sursa: Business Adviser
