Desi s-ar putea sa sune ciudat, cand incepi o noua afacere sau faci strategii si planuri de dezvoltare a unei firmei existente trebuie sa ai in minte si o strategie de exit. Asta inseamna sa poti anticipa un mod in care sa iesi de pe piata.
In acelasi timp, indiferent de domeniul de activitate, exista un ciclu de business in evolutia oricarui tip de afacere. Orice antreprenor responsabil trebuie sa cunoasca aceste cicluri pentru a-si adapta strategia propriei firme la tendintele pietei. Daca in faza de initiere a afacerii antreprenorul trebuie sa intre pe nise de piata in expansiune, iar etapa de dezvoltare a firmei ar trebui sa coincida cu cresterea pietei, la fel si momentul de exit trebuie ales cu mare atentie.
Pentru ca la un moment dat sa poti iesi avantajos dintr-o afacere si sa transformi in cash partile ce iti revin din vanzare, fuziune sau oferta publica, ai nevoie sa-ti pregatesti din timp fiecare pas pana la acel moment. Lipsa unei evaluari corespunzatoare sau o estimare gresita, pot face ca iesirea de pe piata sa fie un esec pentru firma, esec ce poate fi evitat cu siguranta.
Modalitati de iesire din afacere
Falimentul, cea mai nefericita situatie, perceputa negativ in societate. Partea pozitiva, pentru ca exista si o parte pozitiva, este faptul ca, prin declararea starii de insolventa, un antreprenor este protejat de creditori si de terti. Asadar, insolventa poate fi privita ca un instrument legal extrem de aparare a bunurilor, la care antreprenorul trebuie sa apeleze in ultima faza.
Cand alegem calea antreprenoriatului, trebuie sa luam in calcul si un eventual esec, care, din nefericire, este destul de comun in cazul startup-urilor. Trebuie pe cat de mult posibil sa ne invatam din business-uri care au esuat si sa evitam aceste greseli, nu sa le invatam pe propria afacere. Aceste exemple exista si nu ar trebui sa ne sperie, ba din contra, ele nu sunt de evitat, ci sunt o sursa importanta de inspiratie. Chiar daca economiile din Romania si SUA sunt extrem de diferite si in SUA, mai mult de jumatate dintre firmele noi se inchid in trei ani de viata. O explicatie pentru esecul antreprenorial poate fi extinderea afacerilor in zone in care antreprenorii nu au cunostintele si experienta necesare. Falimentul este dureros din punct de vedere emotional, dar este bine ca antreprenorul care s-a confruntat cu aceasta situatie sa aiba curajul nu numai sa inceapa un nou business, ci sa impartaseasca experienta esecului cu ceilalti. Exista bloguri de specialitate, iar acestea sunt intr-adevar folositoare. Nu sunt de condamnat esecurile, de condamnat este faptul ca nu le impartasim si nu le recunoastem. In cele mai multe cazuri, „a doua sansa” a adus o afacere de succes.
Chiar daca prima experienta antreprenoriala se dovedeste a fi un esec, renuntarea nu este o solutie. Foarte multi antreprenori de succes au inceput cu experiente falimentare insa, in zilele noastre, procentul se reduce considerabil in randul acelora ce incep afacerea dupa ce se documenteaza, dar mai ales in randul acelora ce citesc despre esecurile altor startup-uri.
Succesiunea in familie sau in afara ei
Fondatorul unei firme trebuie sa fie pregatit si pentru transmiterea propriei afacerii unei alte persoane, fie ea un membru al familiei sau terta persoana. Momentul unei succesiuni poate surveni nu numai din cauza varstei sau a incapacitatii fizice, ci si din alte cauze de ordinul imprevizibilului.
Succesiunea in cadrul familiei pare calea naturala pentru transferul unei intreprinderi, de cele mai multe ori copiii participand activ la afacerea de familie si capatand pregatirea antreprenoriala. Totusi, si in acest caz pot aparea o serie de aspecte negative, atat de ordin tehnic, cat mai ales emotional care pot influent continuare cu succes a afacerii. Trebuie tinut cont de persoana potrivita in acest caz care trebuie sa aiba pregatirea necesara continuarii, cat si capacitatea unei schimbari lente care sa nu afecteze in niciun fel cultura organizatie si indirect, angajatii. De aceleasi principii trebuie tinut cont si in cazul transferului catre terti.
Si intr-un caz, si in celalalt, important este sa continuam prin respectarea acelorasi principii de business in relatia cu clientii, prin pastrarea calitatii produselor/serviciilor si prin pastrarea culturii organizationale care a facut ca afacerea sa fie una de succes.
Vanzarea totala sau partiala
Ca si succesiunea, vanzarea firmei poate fi o iesire cu succes, iar in urma transferului toate partile au de castigat: vechiul proprietar isi valorifica investitia obtinand capitalul corespunzator, cumparatorul devine proprietarul afacerii dorite, iar firma ar putea sa creasca datorita noului suflu antreprenorial. Pe de alta parte, exista si riscul ca noul proprietar sa nu inteleaga afacerea sau sa nu fie la nivelul fostei echipe manageriale provocand esecul intreprinderii.
Antreprenorul care nu mai reuseste sa isi mentina afacerea profitabila este bine sa renunte in favoarea unei persoane dispuse sa o preia si sa o valorifice eficient, inainte de a aduce firma la limita esecului.
Listarea publica initiala, IPO se poate face numai in cazul societatilor pe actiuni si poate fi un exit total pe termen lung, sau partial pe termen scurt.
Ultima dar nu cea din urma este fuziunea, modalitate de crestere a unei firme prin aportul de capital al altei companii si de cele mai multe ori nu coincide cu exitul, desi fuziunea poate sa ramana o ruta de exit in timp.
Oricare ar fi modalitatea aleasa pentru exitul dintr-o afacere, exista o recomandare comuna: Pregatiti-va din timp strategia de exit pentru a evita ca o tranzactie atat de importanta din viata voastra sa se efectueze sub presiunea timpului!
Sursa: www.esimplu.ro.
