Planul strategic este o componenta a conceptului mai larg de management strategic. Totusi, putem spune ca planul strategic reprezinta piatra de temelie pentru a putea afirma despre o firma ca „are o strategie”.
Strategia presupune „determinarea scopurilor si obiectivelor pe termen lung ale unei organizatii si alocarea resurselor necesare pentru a le atinge” (Chandler – 1962).
Cand vorbim despre planificare strategica, avem de parcurs mai multe faze:
– Redactarea planului de afaceri (business plan) pe 1 an. Acesta se bazeaza pe utilizarea bugetelor realizate anual.
– Planificarea bazata pe previziune: alocarea resurselor pe un orizont de 3-5 ani.
– Implementarea functionala la nivelul organizatiei a conceptului si culturii „managementului strategic”
Despre business plan voi vorbi intr-un articol separat, acesta fiind un subiect complex si laborios. In cadrul acestui articol, as vrea mai degraba sa ma focusez pe fazele urmatoare.
Ce inseamna sa planific bazat pe previziune?
Inseamna sa am capacitatea sa vizualizez pe un orizont de timp de 3-5 ani care vor fi tendintele: ce se va intampla cu piata ca si ansamblu; in ce mod vor fluctua indicatorii macro-economici, ce se va intampla cu piata pe care-mi pozitionez eu produsele.
Inseamna insa si sa capitalizez pe marginea acestei analize a mediului extern: ce voi lansa, ce voi delista, cum imi dimensionez dinamica organizationala la nivel de fiecare departament, ce cote de piata voi targeta si ce resurse voi aloca pentru a le atinge. De ce cred ca acele resurse ma vor ajuta sa-mi ating obiectivul?
Inseamna si capacitatea de a construi modele flexibile, usor adaptabile unor schimbari de mediu extern. O alocare dinamica si flexibila a resurselor.
Viziunea strategica porneste de la definirea si implementarea in cadrul organizatiei a unui set de valori si obiective comune pe doua axe: structura organizationala (misiune->obiective->strategii->planuri) si cultura organizationala (valori -> principii -> stiluri -> atitudini). Ambele cumulate trebuiesc sa livreze acele rezultate mult imbunatatite.
In general orice plan strategic porneste de la anumite asumptii si estimari legate de:
– evolutia indicatorilor macroeconomici
– asumptii legate de mediul de afaceri, cadrul legislativ si evolutia industriei targetate
– asumptii legate de performanta firmei, ca urmare a unei analize SWOT
Aceste asumptii, in masura in care sunt corecte vor putea defini cu o marja de eroare acceptabila top line-ul, adica veniturile asteptate.
Urmeaza apoi alocarea resurselor necesare pentru a face realizarea acelor venituri bugetate posibila. Acest exercitiu se desfasoara de regula de jos in sus ( de la nivel de echipa ->departament -> companie). Este drept, am vazut de-a lungul experientei mele si firme care procedeaza invers, de sus in jos, incercand sa „vanda” subordonatilor ceea ce vine de la centru, mai degraba decat sa-i implice intr-un mod creativ in procesul de construire a unei strategii. Parerea mea este ca aceste firme de fapt nu dispun de o strategie ci urmeaza trenduri. Sunt si vor ramane follow-eri.
E frumos sa discuti despre strategie pe hartie, dar cine o implementeaza? La nivelul celor mai multe firme, strategia, fie ca este definita intern sau cu ajutorul unor consultanti externi, la un moment dat poate sa existe. Si totusi, ea nu va functiona. De ce? Iata cateva riscuri:
– nu exista commitement din partea boardului de directori
– structura organizationala si cultura organizationala nu permit inplementarea
– nu exista o autoritate clara in implementare si in monitorizarea stadiilor implementarii. Nu exista control si actiuni corective in cazul unor devieri.
– angajatii privesc aceasta implementare ca pe un risc, sau ca pe o metoda de control suplimentara si „boicoteaza” implementarea.
Pentru a incheia, as suprapune planul strategic al societatii la nivelul intentiilor actionariatului. Actionarii isi pot dori o multitudine de lucruri: extinderea afacerii prin resurse proprii, atragerea de investitori, mai mult sau mai putin strategici, extinderea prin aliante si achizitii, vanzarea completa a afacerii. Aceste intentii vor influenta in mod crucial planul strategic al organizatiei.
