Sursele de finantare ale afacerilor

0

Sursele potentiale de fonduri pentru finantarea activitatii sunt:
– fondurile proprii si fondurile imprumutate de la familie si prieteni;
– creditele bancare;
– emiterea de actiuni;
– emiterea de obligatiuni;
– finantarile din programe speciale;
– fondurile de capital de risc;
– leasingul;
– creditele de la furnizori si clienti;
– creditele pe efecte de comert (factoringul si scontarea)

1. Fondurile proprii si cele imprumutate de la persoane apropiate

Acestea reprezinta cel mai frecvent punct de plecare in cazul afacerilor mici si noi. Institutiile financiare sunt mai putin deschise – in special in perioade de instabilitate economica – firmelor aflate la inceput decat celor cu o „istorie” deja bine conturata. Aceasta decizie se bazeaza pe ratele mari de „mortalitate”? inregistrate de afacerile noi.

Fondurile proprii ofera avantajul unei sigurante mai mari – nu vor fi retrase in cazul deteriorarii situatiei financiare, ca in cazul unui credit bancar. Nu este necesara expunerea detaliata a planului de afaceri in fata unor parteneri externi, si nici aprobarea acestora pentru luarea deciziilor importante.

Aceasta sursa de finantare asigura deci flexibilitate, siguranta si independenta. Totodata, in perspectiva atragerii de surse de finantare exterioare firmei angajarea unor fonduri proprii reprezinta o garantie a motivatiei intreprinzatorului pentru asigurarea succesului afacerii.

Dezavantajele finantarii din surse proprii sunt si ele importante:
– fondurile proprii sunt in general destul de limitate si pot frana dezvoltarea afacerii;
– in caz de nereusita, pierderea va fi suportata in intregime de intreprinzator (sau de apropiatii sai);
– firma va fi putin cunoscuta de institutiile financiare si va putea mai greu mobiliza fonduri in situatii speciale.

Data fiind conjunctura economica care a caracterizat evolutia economiei romanesti in perioada de tranzitie, majoritatea intreprinzatorilor nu au avut rezerve suficiente si nici nu au avut intotdeauna posibilitatea sau curajul de a apela la credite bancare.

Aproape fara exceptie, prietenii si cunoscutii au reprezentat una din cele mai importante surse de capital initial de imprumut pentru exemplele de afaceri prezentate in cadrul acestui curs.

2. Creditul bancar

Creditul bancar reprezinta o sursa principala de fonduri, in special pentru firmele mici si mijlocii. In cazul Romaniei, accesul la credit al firmelor noi sau de mici dimensiuni este mai dificil.

Avantajele creditului bancar:
– obtinerea de fonduri suplimentare, peste cele proprii;
– stabilirea unei relatii cu o institutie financiara cunoscuta, accesul mai usor la alte servicii furnizate de catre banca;
– obtinerea unui credit poate functiona ca un semnal ce atesta viabilitatea afacerii in fata altor investitori potentiali;
– in cazul anumitor forme de credit exista un grad de flexibilitate in ceea ce priveste sumele angajate, datele la care se angajeaza sumele respective, dobanzile si termenele de rambursare;
– necesitatea de a convinge banca de viabilitatea afacerii sau simpla completare a unei cereri de creditare poate „forta” intreprinzatorul sa isi analizeze in mod obiectiv afacerea, sa obtina o imagine clara a situatiei sale financiare si un tablou al punctelor slabe, punctelor tari, oportunitatilor si amenintarilor care caracterizeaza situatia firmei.

Dezavantaje ale creditului bancar:
– reticenta bancilor in ceea ce priveste finantarea noilor firme, banca avand nevoie de siguranta ca va primi inapoi banii acordati drept credit, in timp ce firmele nou-infiintate nu ofera aceasta garantie, din diferite motive (nu au istoric, nu au experienta, nu au foarte multe elemente care sa faca din aceste firme elemente stabile in cadrul economiei);
– riscul de a pierde garantiile depuse sau chiar riscul de faliment in cazul nerestituirii creditului;
– implicarea unui factor „extern” in managementul firmei, aparitia unor restrictii;
– expunerea la riscuri noi – de exemplu riscul ratei dobanzii;
– riscul intreruperii creditarii in cazul unor evenimente nefavorabile pentru firma.
Mai multe informatii privind creditele active pentru IMM-uri gasiti pe http://www.finantare.ro/credite.

3. Emiterea de actiuni si obligatiuni reprezinta o sursa importanta de finantare pentru firmele mari, dar sunt foarte putin accesibile firmelor aflate la inceput.

4. Programe speciale de finantare

Firmele au acces la diferite programe de finantare nerambursabile. Surse potentiale de finantare sunt programele Uniunii Europene, cele ale guvernului Romaniei, ale USAID etc. (O sursa cuprinzatoare de informatii in acest domeniu este website-ul http://www.finantare.ro/).

Obtinerea unor astfel de finantari presupune:
– informarea permanenta asupra programelor existente;
– studierea criteriilor de eligibilitate, a documentatiei necesare, a termenelor de depunere a cererilor de finantare si a conditiilor de derulare a finantarii si de evaluare a proiectului;
– selectarea variantelor potrivite cu profilul de activitate al firmei;
– alcatuirea documentatiei necesare si depunerea proiectului.

Este recomandabila evaluarea riguroasa a sanselor de reusita ale cererii de finantare inainte de a o initia; pot fi astfel evitate consumuri ineficiente de timp si bani.
Este posibil ca insusi programul sa sugereze posibilitati de extindere/diversificare a activitatii firmei.

Inainte de a se angaja pe aceasta cale, intreprinzatorul va trebui sa estimeze corect efectele unei astfel de miscari strategice. Fondurile acordate in conditii teoretic avantajoase se pot dovedi o problema in cazul in care firma nu are capacitatea de a le folosi in conditiile prevazute de finantator.

In plus, intreprinzatorul trebuie sa fie constient de importanta conditiilor referitoare la contributia proprie in cadrul proiectului, precum si la eventualele garantii.

Mai mult, contractarea unui consultant pentru realizarea unei cereri de finantare este, in ea insati, a activitate care comporta o serie de riscuri: pe langa riscurile legate de confidentialitatea datelor privind firma, uneori consultantul nici nu are intentia de a realiza macar documentatia solicitata.

De obicei, persoanele care incearca asemenea actiuni se incadreaza intr-un anumit „portret robot”:
– Se arata foarte sigure pe ele;
– Se lauda cu relatii in institutiile care deruleaza programul de finantare;
– Pot incerca sa obtina bani pentru ghidul solicitantului sau pentru alte documente din pachetul informativ, care sunt disponibile gratuit la sediile agentiilor si pe Internet;
– Cer toti banii inainte: de regula, in cazul consultantei reale, se solicita o parte din bani inainte – procentual din valoarea finantarii, aproximativ 2% – si un comision de succes – de exemplu, 5% – daca proiectul e aprobat;
– Sumele cerute variaza foarte mult de la un client la altul;
– Pot practica preturi de dumping, foarte reduse in comparatie cu firme concurente sau, dimpotriva, pot cere foarte mult.

5. Fondurile de capital de risc sunt surse de finantare specializate in investitii in cazul carora probabilitatea unui esec este mai mare – dar cazurile de succes sunt suficiente pentru a compensa pierderile.

Fondul de risc investeste in capitalul firmei – de regula ca actionar minoritar -, urmand sa isi retraga aceasta participatie dupa o anumita perioada (de regula 3-5 ani). Fondul de risc castiga din diferenta dintre valoarea participatiei intre momentul efectuarii investitiei si cel al lichidarii participatiei la capitalul firmei.

Principalele avantaje ale acestei forme de finantare sunt:
– primirea unei infuzii de capital pe o perioada indelungata, timp in care nu trebuie platite dobanzi (nici dividendele nu sunt o prioritate a acestui tip de fond);
– primirea unei sume care nu figureaza in evidentele firmei ca datorii ci ca surse financiare proprii. Prin urmare, capacitatea de indatorare a firmei nu este afectata;
– o data cu banii, fondul aduce si specialistii sai care vor asista intreprinzatorul la managementul firmei;
– pastrarea controlului majoritar asupra capitalului firmei;
– existenta unui semnal asupra viabilitatii firmei pe termen mediu.

Exista si dezavantaje ale acestei forme de finantare, cum ar fi:
– dificultatea de obtinere a fondurilor (in general, in economiile dezvoltate, se apreciaza ca numai 1% din cererile de finantare sunt aprobate);
– necesitatea de a participa cu fonduri proprii considerabile la afacere (fondurile de risc sunt de regula actionari minoritari);
– implicarea unui partener extern in managementul firmei;
– necesitatea unor eforturi suplimentare privind prezentarea regulata a situatiei firmei catre fondul de investitii;
– necesitatea gasirii unei surse alternative de finantare in momentul retragerii fondului de risc si posibilitatea interpretarii acestei retrageri ca un semnal negativ privind firma.

In Romania, fondurile de capital de risc nu sunt destinate in special IMM-urilor, ci mai ales firmelor mari care doresc o infuzie de capital pentru o anumita perioada.
Evident, exista posibilitatea ca un fond de risc sa doreasca sa fie partener si cu o firma nou-infiintata.

6. Leasing

Leasing – ul este o forma speciala de realizare a operatiei de creditare pe termen mediu si lung pentru procurarea, de regula, de echipament industrial.

Echipamentul este cumparat de catre societatea de leasing si se inchiriaza ulterior solicitantului. De multe ori, solicitantul insusi este mandatat in numele societatii de leasing sa cumpere echipamentul de care are nevoie.

Contractul de leasing se incheie apoi intre societatea de leasing si solicitant si prin acest contract solicitantul primeste in folosinta echipamentul. Aceasta forma de leasing se mai numeste si leasing comercial, si reprezinta forma principala de leasing.

Forme speciale de leasing sunt lease-back si time-sharing:

– in forma de lease-back, posesorul echipamentului se confunda cu solicitantul care are nevoie urgenta de bani. In acest caz, el vinde utilajul unei societati de leasing, inchiriindu-l apoi de la aceasta;
– in forma de time-sharing, sunt mai multi solicitanti care vor sa utilizeze acelasi echipament, dar fiecare il foloseste o anumita perioada de timp.

Indiferent de forma in care se face leasingul, la sfarsitul perioadei solicitantul are mai multe optiuni:
1. Incetarea contractului;
2. Continuarea lui pentru o noua perioada de timp;
3. Cumpararea utilajului la pretul prestabilit.
Mai multe informatii gasiti pe http://www.finantare.ro/leasing.

7. Creditele de la furnizori si clienti

Din momentul in care firma a primit bunurile/serviciile livrate de catre furnizori si pana in momentul platii efective, intreprinzatorul beneficiaza efectiv de un credit din partea furnizorului. O situatie asemanatoare apare in cazul in care clientii firmei platesc anticipat.

Evident, acest tip de finantare reciproca se face intre parteneri de afaceri care prezinta incredere unul pentru celalalt, iar sumele care se vehiculeaza nu sunt foarte mari, dar sunt suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al unei firme pentru o perioada scurta de timp.

Este in interesul firmei sa prelungeasca perioada de plata a furnizorilor si, in acelasi timp, sa isi incaseze cat mai repede creantele. Aceasta „optimizare” nu trebuie totusi sa afecteze relatiile de afaceri ale firmei.

Acumularea unor datorii excesive intre parteneri poate duce la blocaje financiare. Cunoasterea metodelor alternative de plata si negocierea avantajoasa a contractelor sub acest aspect se pot dovedi extrem de utile in managementul firmei.

8. Factoringul si scontarea

Factoringul reprezinta o forma de creditare pe termen scurt acordata de banci comerciale prin compensarea creditului furnizor. Creditul se garanteaza cu o factura inainte de scadenta aparuta dintr-un contract de vanzare-cumparare intre un furnizor si un cumparator.

Din punct de vedere juridic, factoringul reprezinta un contract incheiat intre banca (factor) si client (aderent) prin care factorul (banca) se obliga sa plateasca la prezentarea documentelor care atesta o creanta comerciala o anumita suma de bani in schimbul unui comision.

Suma de bani pe care o plateste banca la prezentarea facturilor poarta denumirea de finantare imediata sau factoring disponibil. Suma de bani pe care banca o achita in momentul incasarii facturilor poarta denumirea de finantare la incasare sau factoring indisponibil.

In cazul in care exista o factura achitabila la scadenta, dar necesitatea de bani apare inainte de scadenta, atunci factura va fi achitata de catre banca la un pret mai mic decat cel inscris pe factura, urmand ca banca sa incaseze pretul total.

Din diferenta intre pretul platit de banca si cel incasat de ea la scadenta facturii, banca isi acopera cheltuielile si se formeaza profitul ei. Banca va cumpara, practic, factura la un pret mai mic.

In Romania factoringul are o raspandire redusa, este accesibil pentru firmele cu o reputatie deja constituita si presupune garantii importante solicitate de catre banca.

Scontarea reprezinta o forma de creditare pe termen scurt acordata de banci comerciale prin achitarea inainte de scadenta a unor efecte comerciale (trate, bilete la ordin, etc.).

Scontarea reprezinta o operatiune de cumparare de catre banci a efectelor de comert detinute de clientii lor in schimbul acordarii creditului de scont si retinerii de catre banca a unei sume denumita agio formata din valoarea scontului adunata cu comisioanele.

Ca orice operatiune de creditare, scontarea presupune depunerea unei garantii stabilite de comun acord si concretizate printr-un procent aplicat la valoarea nominala a efectelor scontate.

Un efect comercial reprezinta un angajament pe care un tragator il ia in numele unui tras in favoarea unui beneficiar.

De exemplu, un platitor (tragator), depune banii la o banca comerciala (trasul) si emite un cec (efectul comercial) catre un furnizor (beneficiarul), urmand ca furnizorul (beneficiarul) sa recupereze banii de la banca comerciala (trasul) la scadenta prin prezentarea cecului (efectul comercial).

In cazul in care beneficiarul are nevoie de bani inainte de scadenta, el poate sconta efectul comercial respectiv la o banca comerciala, urmand ca banca sa-l onoreze la o suma mai mica decat cea inscrisa pe efectul comercial, si sa recupereze la scadenta banii de la tras, sau sa resconteze efectul comercial inainte de scadenta la alta banca sau chiar la Banca Nationala.

9. Business Angels

„Business Angels” sunt oameni de afaceri care investesc bani, idei si experienta in dezvoltarea afacerilor de inceput sau a celor in crestere. Deseori, acest gen de investitii aduc finantatorului un profit mai mare decat plasamentele financiare traditionale. Multi dintre „Business Angels” sunt antreprenori de succes care ajuta tineri intreprinzatori sa-si cladeasca o afacere. Acesti finantatori intervin intr-o afacere atunci cand niciun alt ajutor financiar – din partea familiei, a bancilor sau a fondurilor de investitii – nu sunt disponibile antreprenorului.

„Business angels” pot fi greu de identificat si contractat. Ei nu doresc sa fie „coplesiti” de planuri de afaceri. Cel mai des intalnit sfat privind modalitatea de gasire a acestora este de a apela la consultanti specializati in finantare. O alta tactica des utilizata este cea denumita „din aproape in aproape”, cautand investitori in jurul dumneavoastra, intreband pe alti investori deja identificati etc.

Mai multe detalii despre aceasta modalitate de finantare gasiti pe: Finantare.ro.

Share.

Leave A Reply