Acesta este un text al unui e-mail catre un amic, in care eu ii explicam ce am inteles eu din manualele de analiza cost-beneficiu pe care le-am devorat in anul care a trecut… Pentru ca aceasta mica parodie de mai jos sa fie corelata si cu ceva teorie, va recomand cu caldura Documentul de lucru 4 al Comisiei Europene, care poate fi gasit pe urmatorul link: http://www.nord-vest.ro/download.aspx.
ACB reloaded
E o secventa logica – proiectele viabile si profitabile se pot sustine singure, iar de la o anumita rata de rentabilitate in sus (si de la o anumita durata de recuperare), vorbim de proiecte care nu numai ca se auto-sustin, ci mai si castiga pe deasupra.
Filozofia UE este sa sprijine proiectele a caror valoare este mai mult indreptata spre utilizatorul final si societate- fie prin reduceri de taxe (in special proiectele de infrastructura de transport si drumuri), fie prin reduceri de timp pierdut (IT, drumuri), fie prin cresterea ocuparii (dezvoltarea resurselor umane, masuri active de piata muncii), fie prin curatarea mediului inconjurator (mediu, drumuri), etc…
Astfel, cand declara ca un proiect nu aduce venituri, o autoritate publica declara asa: Eu voi face un proiect de interes general – din asta vor beneficia cetatenii mei, cetatenii altor judete, mediul economic (imi cresc investitiile sau imi imbunatatesc calitatea fortei de munca, etc), mediul inconjurator (curat deseuri, reduc noxe, etc.) si la urma, eu, ca autoritate publica.
Analiza initiala e costuri – tinde la infinit, venituri – 0. Cash-urile sunt negative, situatia este nasoala – in fine, esti autoritate publica, deci veniturile de autoritate publica tot de la stat vin. Investitia nu se recupereaza in vecii vecilor…
Sursa: Finantare.ro
