Motto:” Nelinistea este nemultumire, iar nemultumirea este prima necesitate a progresului. Aratati-mi un om satisfacut si va voi arata un esec”. (Thomas A. Edison)
Preambul
Poate ca nu ne convine, la prima vedere si poate ca uneori suntem foarte multumiti de ce facem, mai ales ca exista si o vorba din batrani, care spune ca „orice lucru bine facut nu trebuie schimbat”. Doar ca, in lumea noastra nimic nu e perfect, exista mereu ceva ce poate fi retusat, asa ca dati-mi voie sa-l cred pe Thomas A. Edison si sa sustin cu tarie ca orice forma de disconfort sau de insatisfactie este un senzor al schimbarii, fie ca modificarea este mare sau mica, fie ca e facuta din mers sau ca trebuie, la un moment dat, sa spui „stop joc” si sa te ocupi exclusiv de respectiva schimbare. Asadar, te rog sa parcurgi acest articol, avand in minte o singura idee:
Orice forma de disconfort sau de deceptie este senzorul schimbarii!
In ultimii ani, am folosit doua instrumente eficace in a descoperi procesele ce necesita imbunatatiri, ambele avand la baza frustrarile oamenilor. In mod similar, am folosit aceste instrumente pentru revigorarea activitatii in proiecte si am observat acelasi lucru. Asa cum afirmam intr-un articol recent, DxVxN>R (D = disconfort, V = viziunea catre mai bine, N = next steps VERSUS R = rezistenta la schimbare)
Acum, sa vorbim despre… Angajatul roman depresiv…
Folosit mai in gluma, mai in serios, termenul „scarbici” este auzit tot mai des. Discutiile in care ne plangem de mila sunt la ordinea zilei, nimic din ce avem nu este „ok” si nimeni nu-si face treaba, evident cu exceptia noastra. Noi, insa, preferam sa stam intr-un colt, sa barfim, iar cand ni se cere ceva, ne suparam. Pai, cum altfel? De ce sa mai facem ceva in plus, daca oricum totul e pe butuci? E datoria LOR sa ne plateasca, pentru ca suntem competenti, indiferent daca aducem sau nu un plus de valoare proiectelor, prin activitatea noastra zilnica. Unde mai pui ca, „e greu, taica, sa schimbam ceva, trebuie sa invatam lucruri noi, sa ne agitam, sa punem osu’ la treaba!”… Asta, nu-i asa, tine de „teoria adaosului”: „A da osu’ la ei!”
…si despre Cum stau lucrurile in Europa
Zilele trecute, discutam cu un amic care locuieste in Elvetia si care, dupa 20 de ani de activitate continua, a ramas fara loc de munca. Ei bine, iata ce lucruri interesante am aflat: Intr-o asemenea situatie, ajutorul de somaj este proportional cu 80% din fostul salariu, asa ca daca ai „jucat” intr-o liga superioara, nu-i chiar atat de rau sa fii „jobless”, pentru ca iti poti permite sa platesti linistit toate facturile si angajamentele. Doar ca trebuie sa indeplinesti cateva conditii, printre care si dovada scrisa ca ai aplicat lunar la cel putin 10 posturi, pentru care, ATENTIE, ai pregatirea necesara, nu posturi care se ridica la asteptarile tale. Ce decizie iei intr-o asemenea situatie e alta poveste, dar daca revenim la problema noastra, lucrurile sunt clare: Daca nu-ti place firma la care lucrezi, aplica lunar la 10 posturi deschise, da drumul networkingului si afla ce se intampla… Concluzia este acida: Daca decizi sa nu actionezi, fie esti masochist si iti place situatia, fie esti deprimat si trebuie sa cauti ajutor, fie pune mana pe treaba si construieste ceva, indiferent daca o faci la „pravalia” la care lucrezi, sau la alta!
Afla ce poti face de pe cipriancucu.ro
