Am in minte o discutie pe care am avut-o, la un moment dat, cu un director al unei companii de productie, care, in urma unor investitii foarte mari in retehnologizarea liniei de productie, a constatat ca angajatii nu doreau sa lucreze cu masinile noi, desi, pana atunci, motivau lipsa de productivitate prin vechimea utilajelor si nefunctionarea lor corespunzatoare.
Degeaba se fac investitii costisitoare in tehnologii de ultima ora, daca nu exista angajati care sa stie cum se folosesc. Sau poate ca stiu, dar ce folos ca nu sunt folosite eficient.
Omul – punctul de referinta al companiei
Daca este sa privim putin in urma, la ce insemna „dezvoltarea” unei organizatii, am descoperi, destul de repede, accentul pus pe investitii in ceea ce se numea, intr-o vreme, mijloace de productie. Cel putin asa s-a intamplat in anumite zone ale lumii. Fara a diminua importanta unor aspecte precum modernizarea, informatizarea, tehnologizarea, centrul de interes se comuta pe elementul central, esential al organizatiei: omul.
Poate nu degeaga au aparut si se dezvolta o serie de ramuri ale managementului, tocmai pentru a gestiona cat mai bine aceasta resursa. Vorbim aici de managementul resurselor umane sau de managementul carierei, spre exemplu.
Discutiile care decurg din acest aspect sunt numeroase. Putem vorbi despre recrutarea de personal, despre formarea si dezvoltarea angajatilor, despre motivatia si motivarea lor, despre fidelizare etc. Indiferent care este subiectul discutiei, trebuie sa avem in vedere complexitatea personalitatii umane. si managerul si angajatul intra in relatia profesionala cu anumite expectante, impartasite in mod diferit. Divergenta celor doua puncte de vedere trebuie redusa si gasit un numitor comun. Pentru cei doi, obiectivul comun trebuie sa fie reprezentat de performanta.
Angajat si angajator – un parteneriat in definirea performantei
Cel mai important aspect, insa, este reprezentat de armonizarea aspiratiilor cu posibilitatile proprii de implinire a lor si, atentie, acest lucru este valabil pentru cei doi parteneri – managerul si angajatul.
Parteneriatul reprezinta un demers impresionant de acumulare de informatii despre celalalt, de asimilare si gestionare a lor, de acomodare cu celalalt, cu felul lui de a fi si de a face lucrurile. Ce presupune acest lucru? Dorinta, disponibilitate, capacitate de analiza si introspectie, inteligenta emotionala si sociala, abilitatea de a „vorbi cu fiecare pe limba lui” pentru a te putea face inteles.
Pare greu, probabil ca si este asa si, de aceea, este nevoie nu numai de abilitatea de a lucra unii cu ceilalti, ci de un adevarat talent.
Talentul de a lucra cu oamenii, la fel ca talentul in orice domeniu, face diferenta intre performanta si excelenta.
Sursa: Business-point.ro
